Tacerea din ochi

Love is sometimes a battlefield...and it shouldn't be like this

:)

TAXI - Mi-e dor si doare
Asculta mai multe audio Muzica

Ganduri ... de noiembrie

Azi ma intrebam de ce uneori avem "pofta" sa asternem cuvinte pe hartie...poate pentru ca simtim nevoia...e un sentiment asemanator cu iubirea, te indragostesti dar nu stii de ce...in ceea ce ma priveste scriu pentru mine, pentru alimentarea "viciului" meu de a-mi exterioriza gandurile, ideile, sentimentele, pentru a ma imparti in mod inegal cu ceilalti...scriu fara a incalca Codul Penal al bunului simt....

***

De ce mintim? De ce alegem evitarea in locul raspunsului ferm si sincer? Minciuna e preferabila? Minciuna cea mai repugnanta e spunerea adevarului cu ascunderea miezului lucrurilor.

***

Faptele sunt mereu goale. Faptele sunt acele recipiente care imbraca forma sentimentelor pe care decidem sa le exprimam.

***

...un nebun de alb ce captureaza regina neagra....

***

...noiembrie...despartiri...disparitii...tristeti....oameni mari care nu mai sunt aici printre noi....vise...impacari...glasuri cristaline, vesele....albatrosi ce pleaca spre alte zari...cuvinte..stari...trairi....de toamna...ceai cald...ciocolata cu aroma de rom sau menta sau vanilie...dupa gust....miros de castane coapte...cald si bine...inca...



GHEORGHE DINICA - Sunt vagabondul vietii mele
Asculta mai multe audio Muzica

nebun de alb

o melodie perfecta de incheiat un week-end interesat....

vanilie si scortisoara :)

Joi seară, just another day of the week. După muncă, m-am gândit impreună cu o prietenă să ieşim ca fetele prin magaine, la o cafea.... Locul de întâlnire: Unirii. La jumătatea drumului dintre noi două. Ea a mai întârziat un pic din cauza traficului infernal. Tmp suficient pentru mine pentru a observa lucruri. In faţa magazinului de parfumuri, două fete işi aşteaptă prietena, şi pentru a nu se plictisi, o mai bârfesc un pic. Pentru a nu intra cu bocancii in viaţa unui om pe care nu il cunosc mi-am pus căştile in ureche. Pe Eagles, Hotel California, observ perechi de îndrăgostiţi, care se revedeau după o zi mai mult sau mai puţin plăcută la muncă... tineri care aveau emoţii la vederea celui pe care îl plăceau, primele priviri, primele emotii, nehotărârea "să o ţin de mână sau nu"...te amuză lucrurile acetea atunci când le priveşti de afară... privirea si paşii ma indreaptă către vitrina cofetăriei. Şi zăresc aşezaţi într-un colţ, un cuplu de bătrănei,foarte bine aranjaţi, care se sorb încă din priviri,şi îşi împart prajitura. Se vede treaba, ca au gusturi diferite în materie de dulciuri, dar joacă jocuri de adolescenţi, se prefac curioşi si atunci când unul nu este atent îşi "fură" o linguriţă de frişcă sau de ciocolată. Îmi întipăresc pe retină această imagine, şi îmi pun pe suflet sentimentul care mă încearcă. Lucrurile frumoase merită să fie trăie şi împărtăşite la orice vârstă.
Au fost singurele lucruri frumoase pe care le-am descoperit în timpul pe care l-am petrecut in piaţa Unirii. În rest superficialitate, feţe triste, oameni îngânduraţi, oameni debili, miros de gogosi si cartofi prajiţi... cotidian...gri...frig...tristeţe...zâmbete false pline de interese, oameni grăbiţi..."timpul nu mai are răbdare cu noi"... aş vrea să stea pentru o clipă, iar eu să imi lipesc nasul de vitrina cofetăriei, să miroasă a vanilie si scorţisoară şi să mai fiu copil.....timpul avea răbdare...

Ce faci?

O intrebare banala, care este atat de des rostita incat si-a pierdut semnificatia si a ajuns sa fie o fraza rostita la care se obtine de cele mai multe ori, aceeasi replica "bine". Stereotipic, raspunsul la intrebare este rostit de cele mai multe ori cu atat de putina convingere sau cu atat de putin interes, incat discutia se opreste inevitabil la acest nivel.
Din punctul meu de vedere "ce faci?" nu este o intrebare banala. Pe langa functia lui evidenta de "deschizator" de conversatii, un simplu "ce faci" iti poate schimba ziua. Atunci cand o persoana ti-o adreseaza, inseamna ca ii pasa de tine, ca vrea realmente sa afle ce mai faci, cum o mai duci, care mai e viata ta. Un "ce faci" poate fi uneori mai frumos decat o conversatie lunga despre nimicuri. Pentru ca arata grija si preocupare.E o intrebare adresata sufletului omului. A devenit prea rece atunci cand e adresata pe mess sau pe chat, dar ii sade bine atunci cand e asezonata cu o privire profunda in ochii celuilalt sau cu o voce calda la telefon. E o intrebare atat de putin egoista, pentru ca e deschiderea catre poveste, catre ascultare. Stii ca omul care ti-o adreseaza are disponibilitatea de a te asculta, de a te lasa sa iti deschizi sufletul, inima. Este "bataia la poarta sufletului", iar optiunea de a deschide sau nu acea usa ramane strict la latitudinea interlocutorului. Daca iti raspunde cu un simplu "bine", sec, vei stii ca poarta acea nu a fost sa iti fie deschisa, ca poate a ruginit sau poate nu mai gasesti zavorul pentru a o putea deschide. Daca incepe sa iti povesteasca, inseamna ca te-a lasat sa ii patrunzi in tainele inimii sale, sa te faca partas la gandurile si sentimentele care il incearca.
Mi-e teama de momentul in care raspunsul la "ce faci" se va transforma intr-un banal "bine", pentru ca asta inseamna alienare, pentru ca asta inseamna prindere in valtoarea unei vieti cotidiene prea gri si prea urate. O uitare de sine pe care nu vreau sa imi fie dat sa o traiesc. Nu vreau sa mimez binele, vreau sa spun daca fac bine sau rau, daca ma incearca un sentiment sau altul. Pentru ca oamenii dragi, oamenii calzi, apropiati merita asta. Pentru ca "ce faci" e cea mai frumoasa declaratie de dragoste sau de prietenie pe care poti sa o faci.
....de retinut...de gandit...de reflectat...tu ce faci azi?